Gaston Phoebius conte de Foix a trait intre 1331-1391 in sud-vestul Frantei in Aquitania regiune situata la granita cu Spania (Navara si Aragon) unde stapanea domeniile Foix, Bearn, Albigeois, Lautrec, Marsan si Gabardan, care includ intre ele ca intr-un inel celebra regiune Armagnac, patria vinurilor regale si a coniacului cu acelasi nume. Administrator dibace si politician abil, Gaston a condus cu mana de fier domeniile sale si a refuzat sa se alature vreunei parti combatante din razboiul de 100 de ani, iar in 1347 a proclamat suzeranitatea regiunii Bearn, suzeranitate care avea sa dureze pana in 1620. Avand in stapanire peste 20 de cetati dintre care capitalele Orthez si Foix, acest conte a controlat decenii in sir rutele comerciale catre Spania, Anglia, Franta si Flandra devenind foarte bogat si temut de vecinii sai. Bogatia si influenta sa declanseaza punerea la cale de catre regele Navarei a unui complot de asasinare a contelui de Foix, in care este antrenat si fiul acestuia care trebuia sa-l otraveasca. Complotul esueaza, fiul sau este arestat si intr-un acces de furie este ucis de tatal sau cu o lovitura de pumnal pentru refuzul de a-si deconspira complicii. Mahnit si furios, Gaston se autoexileaza intr-un castel fortificat din localitatea Pau timp de trei ani, unde plamadeste cartea pe care avea sa o dicteze scribilor sai intre 1387-1389.
Manuscrisul din care mai exista 44 copii efectuate in secolul XV dupa cel dictat, scris si pe alocuri desenat cu mana proprie a autorului, se pastreaza la Biblioteca Nationala a Frantei si poate fi consutat virtual pe internet sau pe CD. Frumusetea acestui manuscris este data de ilustratiile pictate, viu colorate care sunt de o valoare artistica deosebita prin realismul lor si care surpind scene in plina desfasurare. Astfel sunt pictate toate animalele salbatice care se vanau in epoca (iepuri, vulpi, rasi, ursi, lupi, mistreti, cerbi, caprioare, cerbi lopatari, capre negre, pisici salbatice, pasari), metodele de vanatoare (cu arcul, cu sulita cu arbaleta, calare, cu caini, cu plase, capcane, tarcuri etc.) si scene de dupa vanatoare cu ospete vanatoresti si pregatirea vanatului.
Din cele 50 de ilustratii peste 20 sunt scene cu caini de vanatoare in care recunoastem cu usurinta ogari, prepelicari, limieri, si mai multe rase din faimosul chien d’oiseaux, printre care apare si un caine cu urechi mari acoperit cu bucle cafenii.
