Un obicei condamnabil

Caini lasati liberi pe str. Razboieni din Galati.

Numărul mare de câini comunitari ne îngrijorează pe toţi indiferent dacă iubim sau urăm animalele. Toate soluţiile încercate până acum de administraţia locală au dat greş şi au dus la risipirea unor sume importante de bani, cu care se putea face altceva mai util. Am militat întotdeauna pentru rezolvarea câinilor fără stăpân într-un mod unitar şi complex, care să includă atât capturarea şi castrarea câinilor vagabonzi, cât şi un program de adopţii sistematizate, chiar extins în alte localitati sau  în străinătate, combinate cu o politică de management a câinilor cu stăpân, în special din sectorul vechi de locuinţe, unde se află cea mai mare concentraţie de câini din oraş, în general de rasă comună. Trebuie să înţelegem mişcarea şi dezvoltarea colectivităţilor de câini comunitari pe baza legilor ecologice . Atunci când găsesc o nişă ecologică goala animalele indiferent de specie o ocupă. Câinii fac la fel. Îmi aduc aminte de un domn administrator de la un spital galatean, care chema frecvent hingherii să golească curtea aşezământului de câinii de pripas. După maxim o săptămâna populaţiile de câini se refăceau, în locul celor hingheriti veneau alţii din cartier prin găurile din gard.  
O mare parte din câinii comunitari provin din prostul obicei de a lasă liber câinele pe stradă în sezonul rece. M-am întâlnit cu această practică încă de când eram copil, când pe strada noastră proprietarii de câini lăsau libere animalele noaptea să se poată mişca să nu îngheţe de frig, dar şi "să-şi facă rostul", adică să se împerecheze. Se formau "nunţi" de câini, cu zeci de javre umblând după câte o căţea în călduri. Se umplea primăvara cartierul de pui, unii fiind înecaţi imediat după fătare, alţii păstraţi pentru a îi înlocui pe cei ridicaţi de hingheri şi călcaţi de maşini, sau pierduţi. Aşa se intamla şi acum. Pe străzile din vechiul oraş vezi zilnic câini lăsaţi liber în faţă porţii, care nu sunt câini comunitari, ci câini cu stăpâni, care-i lasă liberi pe străzi să "se bucure de viaţă". Din acesta "bucurie" se alimentează populaţia de câini comunitari din oraş cu trupe noi de câini. Numai pe faleză au apărut în acest an două grupuri compacte de căţei, aduşi în spaţiul public de un proprietar inconştient. Dacă adăugăm la asta şi metişii proveniţi din încrucişarea voita a câinilor de rasă cu stăpân, cu căţele comunitare, vom avea în faţă principalele surse de câini comunitari din oraş. Restul sunt poveşti de politician incapabil să rezolve situaţia, (cum ar fi că avem câini aduşi din Bucureşti, de la Brăila, din Iaşi etc. sau care ar trece Dunărea cu bacul din alte judeţe).  
 Aşadar cunoaştem cauza acestei boli a comunităţii locale, cum ar trebui să o tratam? Prin mai multe măsuri care să fie complementare:
      1. ciparea obligatorie a tuturor câinilor din gospodăriile populaţiei şi a celor de rasă
      2. amenzi serioase pentru proprietarii care lasă câinii să vagabondeze pe stradă
      3. colectarea sistematică a câinilor comunitari de pe stradă, castrarea lor şi găzduirea temporară până la adopţie în adăposturi
      4. adoptarea lor de către cei interesaţi în salvarea câinilor comunitari, fie ei persoane fizice,  fie ONG. Am văzut recent pe Discovery ch., câini comunitari adoptaţi temporar de deţinuţii dintr-un penitenciar american. Cred că se pot adopta câini comunitari de diferite instituţii locale, dacă există dorinţă de a face bine si voinţă politică.

Inteligenta materiei 2

A se pastra la loc uscat si cald!

Inteligenta materiei

Comunitar dormind pe capac de canalizare incalzit.

De câteva zile frigul a luat locul zilelor frumoase de toamnă târzie. Pentru a economisi energie un câine comunitar de la mine din cartier doarme pe un capac de canalizare, mai cald decât orice altă suprafaţa din jur. Acest tip de comportament l-am observat şi la alţi câini şi mai rar la pisici. Selectarea unui adăpost temporar mai cald decât mediul înconjurător denotă capacitatea de a observa fenomenul, de a-l utiliza în mod repetat şi conştient şi a fost observată în prezent doar la primate. Astfel maimuţele macac japoneze, (Macaca fuscata) numite "maimuţe de zăpada" din cauza faptului că trăiesc 3 luni pe an într-o zonă acoperită de zăpada din provincia Nagano, se adăpostesc în perioadele reci, în apele termale mai calde ale parcului Jigokudani Hot Spring.

Maimute de zapada la Jigokudani Hot Spring Japonia, fotografie de pe http://www.japaneselifestyle.com.au

Faptul că un câine comunitar foloseşte căldură degajate de un capac de canalizare denotă din partea lui un nivel de inteligenţă care nu mă surprinde. Am văzut câini comunitari aşteptând cuminţi la semafor să se schimbe culoarea pentru a traversa, sau să se închidă restaurantele pentru a primi resturile alimentare. Probabil că după primate sunt cele mai inteligenţe animale, chiar dacă unii din ei nu au avut niciodată un stăpân de la care să primească educaţie şi nici alţi semeni pe care să-i imite.

Deranjat de blitz.

P.S. "Inteligenţa materiei" este  titlul unei cărţi extraordinare a profesorului universitar dr. Dumitru Constantin Dulcan, medic neuro-psihiatru militar, apartuta în 1981 şi reeditată după revoluţie, care trebuie neaparat citită.