Friday 31 December 2010

"Jucarie" este mamica!

Jucarie si puii ei.
 Poate vă mai amintiţi de "Jucărie" căţelul pribeag de la "Trecere bac" Galaţi, pe care l-am postat pe blog pe 5.11.2010. Ei bine, de Crăciun am aflat că "Jucărie" este de fapt o "EA" şi că în toiul iernii a devenit mămică!  
 Am constatat că la începutul lunii Jucarie dispăruse şi mâncarea pe care i-o adusesem a ajuns la alţi căţei, dar mi-am imaginat că şi-a găsit un stăpân, aşa frumos cum era el. Apoi am lipsit o vreme din târg şi o vreme de pe faleză, din cauza gerului şi a zăpezii necurăţate de pe drumurile oraşului, care faceau periculoasa excursia spre bac. Însă în prima zi de Crăciun, "Jucărie' a venit la maşina mea ca de obicei, provocând o criză de gelozie cumplită din partea ca
ţeluşei mele. Mare mi-a fost mirarea când apucând ceva resturi de mâncare, în loc să le înfulece, Jucarie a plecat cu ele în gură spre chesoanele abandonate de decenii la "Trecere Bac": sub unul din ele caţeaua a fătat mai mulţi pui, eu am numărat patru!  
Binenteles că restul zilelor le-am acordat dimineaţă la plimbare şi seara c
ăţeilor, care sunt foarte mici şi pot îngheţa, dar sunt şi flămânzi, la fel cum este şi mama lor, aşa că le-am dus mâncare, iar astăzi le-am dus şi un carton pe care să stea cât de cât uscaţi şi un pad să se culce pe el. Sunt foarte frumoşi, sper că lumea să îi adopte, altfel pot muri de frig. "Jucărie şi puii ei au şi alţi fani, cineva i-a adus o bucată de mochetă pentru pui, vreo două trei persoane îi hrănesc regulat. Aseară am observat cum doi tineri dintr-o maşină cu număr de Brăila i-au hrănit cu o bucata de corn, iar mama puilor rupea bucăţele mai mici din corn şi le lasă puilor! Jos pălăria Jucărie, eşti o mamă grozavă!
Puii lui Jucarie.
Poate ma alege si pe mine cineva!

Wednesday 22 December 2010

Wednesday 15 December 2010

Un obicei condamnabil

Caini lasati liberi pe str. Razboieni din Galati.
Numărul mare de câini comunitari ne îngrijorează pe toţi indiferent dacă iubim sau urăm animalele. Toate soluţiile încercate până acum de administraţia locală au dat greş şi au dus la risipirea unor sume importante de bani, cu care se putea face altceva mai util. Am militat întotdeauna pentru rezolvarea câinilor fără stăpân într-un mod unitar şi complex, care să includă atât capturarea şi castrarea câinilor vagabonzi, cât şi un program de adopţii sistematizate, chiar extins în alte localitati sau  în străinătate, combinate cu o politică de management a câinilor cu stăpân, în special din sectorul vechi de locuinţe, unde se află cea mai mare concentraţie de câini din oraş, în general de rasă comună. Trebuie să înţelegem mişcarea şi dezvoltarea colectivităţilor de câini comunitari pe baza legilor ecologice . Atunci când găsesc o nişă ecologică goala animalele indiferent de specie o ocupă. Câinii fac la fel. Îmi aduc aminte de un domn administrator de la un spital galatean, care chema frecvent hingherii să golească curtea aşezământului de câinii de pripas. După maxim o săptămâna populaţiile de câini se refăceau, în locul celor hingheriti veneau alţii din cartier prin găurile din gard.  
O mare parte din câinii comunitari provin din prostul obicei de a lasă liber câinele pe stradă în sezonul rece. M-am întâlnit cu aceast
ă practică încă de când eram copil, când pe strada noastră proprietarii de câini lăsau libere animalele noaptea să se poată mişca să nu îngheţe de frig, dar şi "să-şi facă rostul", adică să se împerecheze. Se formau "nunţi" de câini, cu zeci de javre umblând după câte o căţea în călduri. Se umplea primăvara cartierul de pui, unii fiind înecaţi imediat după fătare, alţii păstraţi pentru a îi înlocui pe cei ridicaţi de hingheri şi călcaţi de maşini, sau pierduţi. Aşa se intamla şi acum. Pe străzile din vechiul oraş vezi zilnic câini lăsaţi liber în faţă porţii, care nu sunt câini comunitari, ci câini cu stăpâni, care-i lasă liberi pe străzi să "se bucure de viaţă". Din acesta "bucurie" se alimentează populaţia de câini comunitari din oraş cu trupe noi de câini. Numai pe faleză au apărut în acest an două grupuri compacte de căţei, aduşi în spaţiul public de un proprietar inconştient. Dacă adăugăm la asta şi metişii proveniţi din încrucişarea voita a câinilor de rasă cu stăpân, cu căţele comunitare, vom avea în faţă principalele surse de câini comunitari din oraş. Restul sunt poveşti de politician incapabil să rezolve situaţia, (cum ar fi că avem câini aduşi din Bucureşti, de la Brăila, din Iaşi etc. sau care ar trece Dunărea cu bacul din alte judeţe).  
 Aşadar cunoa
ştem cauza acestei boli a comunităţii locale, cum ar trebui să o tratam? Prin mai multe măsuri care să fie complementare:
      1. ciparea obligatorie a tuturor câinilor din gospodăriile populaţiei şi a celor de rasă
      2. amenzi serioase pentru proprietarii care lasă câinii să vagabondeze pe stradă
      3. colectarea sistematică a câinilor comunitari de pe stradă, castrarea lor şi găzduirea temporară până la adopţie
în adăposturi
      4. adoptarea lor de către cei interesaţi în salvarea câinilor comunitari, fie ei persoane fizice,  fie ONG. Am văzut recent pe Discovery ch., câini comunitari adoptaţi temporar de deţinuţii dintr-un penitenciar american. Cred că se pot adopta câini comunitari de diferite instituţii locale, dacă există dorinţă de a face bine si voinţă politică.

Inteligenta materiei 2

A se pastra la loc uscat si cald!

Tuesday 14 December 2010

Inteligenta materiei

Comunitar dormind pe capac de canalizare incalzit.
De câteva zile frigul a luat locul zilelor frumoase de toamnă târzie. Pentru a economisi energie un câine comunitar de la mine din cartier doarme pe un capac de canalizare, mai cald decât orice altă suprafaţa din jur. Acest tip de comportament l-am observat şi la alţi câini şi mai rar la pisici. Selectarea unui adăpost temporar mai cald decât mediul înconjurător denotă capacitatea de a observa fenomenul, de a-l utiliza în mod repetat şi conştient şi a fost observată în prezent doar la primate. Astfel maimuţele macac japoneze, (Macaca fuscata) numite "maimuţe de zăpada" din cauza faptului că trăiesc 3 luni pe an într-o zonă acoperită de zăpada din provincia Nagano, se adăpostesc în perioadele reci, în apele termale mai calde ale parcului Jigokudani Hot Spring.
Maimute de zapada la Jigokudani Hot Spring Japonia, fotografie de pe http://www.japaneselifestyle.com.au
Faptul că un câine comunitar foloseşte căldură degajate de un capac de canalizare denotă din partea lui un nivel de inteligenţă care nu mă surprinde. Am văzut câini comunitari aşteptând cuminţi la semafor să se schimbe culoarea pentru a traversa, sau să se închidă restaurantele pentru a primi resturile alimentare. Probabil că după primate sunt cele mai inteligenţe animale, chiar dacă unii din ei nu au avut niciodată un stăpân de la care să primească educaţie şi nici alţi semeni pe care să-i imite.
Deranjat de blitz.
P.S. "Inteligenţa materiei" este  titlul unei cărţi extraordinare a profesorului universitar dr. Dumitru Constantin Dulcan, medic neuro-psihiatru militar, apartuta în 1981 şi reeditată după revoluţie, care trebuie neaparat citită.

Monday 15 November 2010

Friday 12 November 2010

Lola

Lola caine de faleza
Lola este un catel comunitar aciuiat de mai multi ani pe faleza in zona chioscului de fanfara, in dreptul restaurantului Pescarul". Castrata de cativa ani si hranita zilnic de protectorii ei, Lola s-a rotunjit ca un pepenas. Caine cuminte dar putin sociabil, Lola iese din anonimatul ei numai cand caini mai mari, ii calca teritoriul si atunci latra prelung in timp ce se departeaza de intrusi cu coada intre picioare. Numai gura e de ea. Cu cainii care vin zilnic pe faleza n-are nici-o treaba, ii ignora din inaltimea functiei sale de printesa a falezei. Asa blanda cum este, Lola a fost saltata de vreo 2-3 ori de pe faleza de hingheri, care n-au avut alt caine de prins decat pe cateau asta care n-a facut rau nimanui, niciodata. A scos-o domnul Georgica Kramer din mana lor de fiecare data, platind si s-o scoata si sa n-o mai insface cu latul, ca e batrana si destul de anchilozata de osteoporoza, artrita si obezitate. Intr-un an, spre iarna, i-au facut unii o cusca din carton sub scarile de la amfiteatru, dar n-a stat in ea, a preferat frunzele uscate care-i tineau mai bine de cald decat celuloza cartoanelor. Nelipsita de langa pescarii patrani care-si petrec zilele la pescuit in dreptul "Pescarului" si-si cheltuie pensia pe damyl si carlige in speranta marilor capturi, Lola le tine de urat, le apara sacosele si rucsacurile ponosite si latra daca apar necunoscuti. Unii zic ca latra si la unii dintre gardienii publicii, care in lipsa de alta treaba, ca n-au, se leaga de mosnegii care jinduiesc la un chitic de peste sa mai dreaga zeama de cartoafe de zi cu zi in care i-am impins criza si incapacitatea guvernantilor de a ne scoate din ea.

Monday 8 November 2010

Cainele la vie

Toamna la tara.
Explozie de maciese.
Ce poate fi mai frumos intr-un week-end de noiembrie cu soare si cer fara nici un nor, decat o plimbare cu cainele in natura? Daca omitem faptul ca se umple de scaieti si alte asemenea seminte agatatoare si eventual isi murdareste labutele cu noroaiele patriei, ne va ramane o plimbare relaxanta, atat pentru noi cat si pentru prietenul nostru cu patru picioare. Mirosuri noi, unele noi absolute, altele uitate undeva intre urechile clapauge, tufe sub care sa scotocesti, urme de iepuri sau de soreci atatatoare pentru un caine care la origine a fost de vanatoare, aer pur, soare din belsug, miscare sunt ingredientele unei zile reusite in natura cu catelul. Daca la asta adaugam si faptul ca a aportat toate ciocanele de popusoi aruncate si le-a mozolit curatindu-si dintii, ca a fugit printre vii si porumbisti alaturi de cei dintre noi care faceau jogging, cred ca am avut un catel fericit ca urmare a plimbarii de doua ore si ceva la tara. Iar in timp ce noi ne-am umplut buzunarele cu fructe de macies, cainele Heidi s-a odihnit intr-un fotoliu de iarba.
Odihna binemeritata.

Friday 5 November 2010

Portret de caine: Jucarie

Il cheama "Jucarie", pentru ca are ochii si blanita ca o jucarie de plus. Cerseste la trecere bac, aproape de bariera fiindca nu indrazneste sa se duca spre "Popas" unde este o haita dominanta care imparte maidanul de la "Bratesul" cu cainii de la "Ivas", dar nu merge nici spre portul de ambarcatiuni, ca il alunga cateaua cu pui de la poligonul de roleri. Asa ca mananca si el ce apuca, din gunoaiele cocalarilor care "servesc masa in oras" cu gacicile si arunca pungile cu fast food-uri pe jos din masina, sau cu vreun coltuc de paine adus de vreun pescar. Are tot ce-i trebuie ca sa merite o viata mai buna, e frumusel, cuminte, aproape timid, bun simt si o inima mare: se bucura la toti care avem vreo treaba prin zona, fluturandu-si coada si facand "frumos". Merita un stapan care sa se bucure de el si viceversa.

Monday 1 November 2010

O pisica evlavioasa.

Pisica evlavioasa.
La slujba de pomenire de Sf. Cuvioasa Parascheva tinuta la Spitalul de Boli infectioase din Galati in urma cu ceva timp, in grupul de oameni care asista la slujba atenti si patrunsi a intrat si o pisica care a ascultat cuminte toata slujba. Unii participanti mai sugubeti ar fi fost in stare sa jure ca mata cu pricina, chiar daca era neagra, si-ar fi facut la un moment dat cruce, dar eu inclin sa cred ca de fapt isi lingea labuta. Din pacate dupa ce s-a terminat slujba mai multi enoriasi au insfacat tot ce era de mancare pe masa citit de preoti, asa ca saraca pisica n-a mai apucat nimic de mancare si s-a resemnat sa se frece de pulpanele popii cand acesta canta "Vesnica pomenire".

Friday 29 October 2010

Inteligenta unui caine.

De mai bine de doi ani la mine in cartier traieste un caine comunitar. Nu este ceva nou, aproape fiecare scara de bloc are cate 1-2 caini comunitari pe care oamenii ii hranesc, le mai dau si cate un tratament, cand este nevoie si le fac viata ceva mai usoara acestor animale nefericite, produse ale unei administratii locale incompetente si a inconstientei unor concetateni de ai nostri, "proprietari", care ne umplu orasul in fiecare an cu mii de pui de caine.
Ei bine cainele de care va povestesc isi petrece iarna, sau mai bine zis sezonul rece pe un capac metalic de canalizare, care radiaza caldura apelor reziduale de dedesupt. Asta iarna cand zapezile erau cat casa nu s-a miscat de pe canal, desi cateva suflete milosase din cartier i-au facut chiar si o casuta. Toata vara a stat la umbra copacilor din apropiere, dar acum cu venirea zilelor reci si-a ocupat locul si nu se dezlipeste de pe el decat cand este deranjat, cum a fost de insistentele mele de a-l fotografia.
Capacul cald de canalizare.
Desi are casuta proprie prefera "incalzirea centrala".
Insistentele mele l-au deranjat, probabil credea ca vreu sa-i iau locul!

Tuesday 28 September 2010

Friday 17 September 2010

Calatoria unui catel in Europa: Hamsterdam

Am vazut o pisika!
Ce se poate spune despre Amsterdam capitala "de facto" a Olandei? In primul rand ca este un oras foarte curat in ciuda miilor de turisti care il invadeaza zilnic pentru ai descoperi comorile. Si are destule: Muzeul Rembrandt, de fapt casa pictorului construita in 1606 in care acesta a locuit 21 de ani, Muzeul van Gogh, unde puteti vedea cele mai frumoase panze ale pictorului fara o ureche, Riiksmuzeum o adevarata galerie nationala a pictorilor flamanzi si multe altele. Daca cautati cumva un muzeu al sexului, unul erotic, al vodcii, al tramvaielor electrice, al diamantelor, al malformatiilor congenitale, al lalelelor, al obiectelor fluorescente, al ceaiului, cafelei, al pianelor mecanice, al hasisului si al marihuanei, al caselor pentru pisici si al caselor-nava (Boat houses), al torturii, al ochelarilor, al jurnalismului, al clubului Ajax sau al fabricii de bere Heineken, al comertului, al fotografiei, al posetelor si sacoselor, al horticulturii si al Rezistentei antinaziste, al nefericitei Anna Frank, sau un muzeu de vapoare, de pipe, evreiesc, rusesc, englezesc, olandez, tropical, de barci, al filmului, al bibliei, sau cel al figurilor de ceara Madame Toussaud, Amsterdamul este ceea ce-ti trebuie.
Adauga la lista impresionanta de muzee frumusetea canaleleor pline de barci, case plutitoare, salupe, hidrobuze, dar si lebede, pescarusi si egrete, casele vechi insirate pe malul canalelor sprijinite unele de altele, unele din ele din secolul XVI, vopsite cu catran si adesea aplecate intr-o parte sau alta, parcurile pline de flori, (ca doar suntem in orasul care are Bursa de flori), farmecul cartierelor linistite pline de pisici (animal aproape venerat in orasul port Amsterdam, odata plin de sobolani), dar si aspectul strident si cosmopolit al cartierului deochiat plin cu vitrine cu prostituate, cafenele in care se fumeaza marihuana si strazi unde indivizi dubiosi iti ofera orice drog ti-ar pofti inima cu apelul:"coco, hero, LSD?"
Dincolo de pietele largi si pline de oameni gasesti ulicioare minuscule unde nici politia nu poate intra cu masina si deci foloseste cai.
Cat despre pietele adevarate ele sunt o bogatie de mirosuri si arome, pline de tentatii papilare, vanzatorii ambulanti au masini frigorifice si vand de toate de ale gurii incepand cu produsele marii Nordului sau al Balticii, foarte apreciate si terminand cu vestitele branzeturi olandeze. La "botul calului" poti sa incerci un sanvis cu hering crud, sau un fel de hot dog local cu multa ceapa. Daca buzunarul iti permite poti intra in unul din miile de restaurante, birturi, fast fooduri si alte asemenea localuri de luat o gustare sau de servit un pranz, cu toate bucatariile posibile, thai, chinezeasca, frantuzeasca, irlandeza sau frantuzeasca si binenteles olandeza.

RETETA HERING A LA AMSTERDAM:
Se folosesc fileuri de hering prospat, sau daca nu il poti fileta singur cu un cutit ascutit. Fileurile se spala bine si se sareaza si li se da un praf de piper. Apoi se marineaza intr-un sos din otet de vin timp de cateva minute si se servesc crude, intinse pe paine neagra si acoperite cu ceapa rosie taiata julienne si cu castraveciori murati in saramura. Nu uita sa adaugi o bere din Amsterdam, cele mai cunoscute fiind Amstel si Heineken.

Tuesday 31 August 2010

Calatoria unui catel in Europa: vulcanii noroiosi de la Paclele Mari



In ultima zi de vara anuntata de meteorologi am dat o fuga pana la vulcanii noroiosi de la Berca din judetul Buzau. Dupa o plimbare cam obositoare pentru catel, pe care il batea soarele prin parbriz, am ajuns la Paclele Mari, zona unde sunt cei mai inalti vulcani noroiosi. in prezent sunt active 5 conuri prin care noroiul gri deschis iese la suprafata si se scurge domol pe pantele muntisorilor din noroi uscat. Peisajul pare de pe alta planeta, tot platoul este acoperit de un sol crapat ca o piele de elefant batran, prin care trec santuri adanci ca niste crevase ce cresc progresiv de la cativa centimetri la mai multi metri. toata zona este arida, pe ici pe colo mai la distanta rasar tufe prafuite de plante, unele chiar cu flori, care s-au adaptat la solul caustic si neprimitor. Una din aceste plante, GARDURARITA, care se dezvolta ca un tufis, este extrem de rara in Romania care este limita vestica a arealului ei ce incepe din Australia si Extremul orient asiatic. Se gaseste aproape exclusiv in Dobrogea unde este folosita la garduri vii datorita faptului ca dezvolta tepi, iar florile roz sunt mult cautate de albine in special la apusul soarelui cand probabil este secretat mai mult nectar, motive pentru care in zona este numita si Nghericica (miericica). Planta suporta bine seceta si praful si este foarte sensibila la uniditate. Denumirea ei stiintifica este Nitraria Schoberi, nume care sugereaza preferintele plantei pentru soluri sarate.
 
 O alta planta care creste in acest sol suprasaturat cu saruri minerale si argile este Obione verrucifera, o ruda a verzei pe care am intalnit-o si pe langa alte zone cu apa sarata, ba chiar pe Grinul Chituc, unde se bucura de sarurile minerale aduse de valurile marii alaturi de gardurarita.
Datorita acestor doua plante rare si a peisajului zona vulcanilor noroiosi este in prezenta rezervatie naturala.

Wednesday 25 August 2010

Friday 20 August 2010

Nu vrem savarina!

La 1 iulie Heidi a implinit 6 ani! Am sarbatorit-o ca in fiecare an acolo unde-i place cel mai mult adica pe faleza Dunarii, cu lumanarele, prajitura ei preferata (savarina) si i-am cantat "multi ani traiasca"! Spre deosebire de alti ani de data asta a refuzat sa-si manance prajitura, singurul dulce la care are dreptul intr-un an.

Thursday 19 August 2010

Un gest de bun simt: apa pentru cainii comunitari



In zilele astea de canicula apa este esentiala pentru toate vietuitoarele indiferent daca sunt plante sau animale. Daca noi mai fugim la adapostul unui aer conditionat, sau mai dam iama la frigider dupa un suc, o bere sau o apa minerala rece, bietele animale sunt la mila noastra pentru o gura de apa. Din pacate numarul celor care se ingrijesc de a asigura apa proaspata cainilor comunitari este destul de redus. Intr-o plimbare la mine in cartier, am gasit doar cateva recipiente de apa pentru cateii strazii, desi aproape fiecare scara de bloc are catelul ei aciuiat pe langa oamenii din bloc. Un gest simplu de a umple un vas cu apa trebuie generalizat.

Tuesday 1 June 2010

Monday 31 May 2010

Calatoria unui catel in Europa: Marea Nordului De Haan




De Haan este un orasel cochet situat la tarmul Marii Nordului, destinatie estivala preferata pentru belgieni, datorita plajelor sale uriase de nisip fin si aerului deosebit de curat. Tot oraselul situat lateral de autostrada Bruxelles-Gent-Brugge-Oostende nu are decat 12000 de locuitori, dar este cea mai frumoasa statiune maritima din Belgia si una din cele mai frumoase de la Marea Nordului. Casute cochete, cu cel mult un etaj, cu gradini minuscule, dar frumos aranjate, strazi curate si perfect asfaltate, pe care lumea circula cu masinile cu grija sa nu-si deranjeze vecinii, pensiuni elegante si restaurante aratoase, (poate putin pre scumpe pentru un est european), fac din acest oras perla litoralului belgian. Consiliul local are elaborata legislatie si pentru caini:
"Qui se promène avec un chien doit toujours être en possession d'un sachet pour ramasser les éventuels excréments. La police a le droit de vous demander de montrer ce sachet.
Après avoir ramasser "le petit accident" de votre chien, vous jetez le sachet dans les poubelles.
Les chiens doivent toujours être tenu en laisse.
L'accès est interdit aux chiens dans tous les bâtiments publics, les cimetières. Entre le premier juin et le 15 septembre les chiens ne sont pas tolérés sur les plages suivantes: devant la digue de Han, devant la digue de Wenduine, les 250 m de chaque côté du Vosseslag, la zone surveillée de Harendijke.
Les Pitbull terriers sont interdits dans toute la commune."
 
Nefiind inca 1 iunie am putut intra cu catelul pe plaja, fara sa incalcam vreo prevedere si imediat a taiat-o spre mare vrand sa se scalde! Abia am putut s-o tin in lesa din dorinta de a se duce acolo unde se spargeau valurile. Din pacate pentru noi care nu veniseram sa facem wind surf, vantul sufla foarte tare, asa ca ne-am refugiat in orasel, plimbandu-ne pe stradutele lui linistite si admirand arhitectura locala plina de bun gust. Este inutil sa va spun ca n-am vazut termopane, sau casoaie de neam prost, mari cat o casa de cultura. Lasam imaginile sa vorbeasca in locul nostru.
 

Friday 28 May 2010

Calatoria unui catel in Europa: Tournai


Orasul medieval care a dat lumii denumirea de "turnir" (tournoi, in franceza), este in Valonia, aproape de granita cu Franta. Dominat de o catedrala romanica cu elemente gotice, intrata in patrimoniul UNESCO, inchinata Fecioarei Maria, orasul este renumit pentru cladirile sale in stil renascentist, pentru Grande Place ornata permanent cu steagurile breslelor: "La Halle aux drappes" , pentru "le lapin de Lundi parjure", specialitate flamanda din carne de iepure, care se consuma in Lunea pierduta, sarbatoarea intregii zone si a orasului, care se desfasoara de Epifanie, (ziua adorarii pruncului Isus de catre magi), care incheie in 6 ianuarie sarbatorile religioase de iarna, sau pentru atmosfera boema si eleganta a vietii artistice din toate timpurile.
Pastrat neatins de vreme si distrugerile razboaielor, orasul este intr-un proces de restaurare prin fonduri europene, care vizeaza bisericile si catedrala Notre Dame de Tournai, cladirile vechi si statuile, dar si piata agroalimentara veche a orasului. Superba biserica Sf. Quentin din piata centrala a orasului, construita in secolul XII in stil romanic, turnul catedralei construit in 1188, fac din acest oras fosta capitala a regatului franc al lui Childeric si Clovis un punct de atractie care te rupe de pe autostrada Bruxelles-Lille-Paris.
Reteta "lapin de Lundi parjure"
Necesar: Un iepure potrivit de mare  si taiat bucati, 4 cepe challot, 10-15 prune, boabele de la un strugure, 2 linguri de faina, unt sau ulei pentru rumenit, o crenguta de cimbru, sare, piper, cateva foi de dafin, o lingurita de zahar maron.
Preparare: carnea se rumeneste in unt sau ulei incins, adaugandu-se ceapa taiata marunt si putina apa. (Niciodata vin sau bere, mancarea era pentru oameni sarmani, nu pentru nobili!). Cand carnea este aproape fiarta si se despride de pe os , se adauga faina cu care se face un sos subtire, se adauga boabele de strugure (sau stafide daca veti gati iarna) si in sfarsit prunele (daca-s uscate, aveti grija sosul sa fiemai lung), zaharul si condimentele. Se serveste calda, cu salata tourniana din grau incoltit, mere, prune, ceapa murata, morcovi, toate asezonate cu otet din vin rosu si sare cu piper. Pofta buna.