Cainele la vie

Toamna la tara.

Explozie de maciese.

Ce poate fi mai frumos intr-un week-end de noiembrie cu soare si cer fara nici un nor, decat o plimbare cu cainele in natura? Daca omitem faptul ca se umple de scaieti si alte asemenea seminte agatatoare si eventual isi murdareste labutele cu noroaiele patriei, ne va ramane o plimbare relaxanta, atat pentru noi cat si pentru prietenul nostru cu patru picioare. Mirosuri noi, unele noi absolute, altele uitate undeva intre urechile clapauge, tufe sub care sa scotocesti, urme de iepuri sau de soreci atatatoare pentru un caine care la origine a fost de vanatoare, aer pur, soare din belsug, miscare sunt ingredientele unei zile reusite in natura cu catelul. Daca la asta adaugam si faptul ca a aportat toate ciocanele de popusoi aruncate si le-a mozolit curatindu-si dintii, ca a fugit printre vii si porumbisti alaturi de cei dintre noi care faceau jogging, cred ca am avut un catel fericit ca urmare a plimbarii de doua ore si ceva la tara. Iar in timp ce noi ne-am umplut buzunarele cu fructe de macies, cainele Heidi s-a odihnit intr-un fotoliu de iarba.

Odihna binemeritata.