Din nou s-a intamplat acelasi fenomen ca acum o luna: in timp ce dormeam o entitate ne-a luat pe intuneric si ne-a bagat intr-o nava patrata din carton care a plutit prin curtea casei pana a ajuns in nava mama, o cutie imensa cu multe lumini si patru roti si care scoate un zgomot ca un mormait cand se deplaseaza. Am fost purtati asa cativa kilometri prin orasul plin de gropi si apoi am ajuns la destinatie la o cladire luminata care avea o firma cu niste catei pe ea unde am fost debarcati. Un ET ne-a cantarit (Lordutu'are 5,9 kg, iar Dixie 4,9 kg), ne-a bosolit pe o parte si pe alta, apoi ne-a intepat cu un ac in spate asa ca nu i-am putut musca ca nu-i ajungeam! Dupa asta nu ne-au eliberat ci ne-au varat iar in naveta spatiala patrata din carton si cu nava mama ne-au dus inapoi acasa. Ce s-au mai bucurat stapanii cand ne-au vazut inapoi! Nu stiau ce sa ne mai faca: ne-au tratat cu lapte caldut, cu carnita de pui si cu popcorn care este ultima noastra pasiune: mancam si ne jucam cu el!
Din pacate viitorii nostri stapani se lasa asteptati. Pe Lordutu' a zis un nene ca il vrea sa-l dea la Facultatea de vanatori ca sa-l ajute la prins iepuri si fazani, dar n-a mai aparut si Lordutu' l-a asteptat duminica toata ziua. Pe Dixie trebuia sa vina cineva sa o duca la Academia militara din Bucuresti ca s-o faca caine de interventie in dezastre, dar n-a mai venit,o fi din cauza crizei...
Asa ca am ramas doar noi doi singurei (ca mami a plecat de luni la bloc) si ne jucat si noi cum putem, cu sticle de plastic goale, cu demolatul cuibului in care stam, cu rosul scarilor si a tocurilor de usa si cu irigatul linoleulumului. Dupa masa cand vine stapanul de la serviciu mai avem si noi pe cine mozoli...