La data cand a inceput sa scrie tratatul sau de vanatoare Edward de Norwich stapanea foarte bine aceasta arta. Principalele metode de vanatoare ale timpului erau adaptate tipului de vanat urmarit. Se vana calare, cu sulita sau cu arcul, se vana cu ajutorul cainilor, sau cu ajutorul soimilor si cu cu ajutorul plaselor. Cainii de vanatoare folositi se distingeau deja dupa scopul lor : caini de vizuina si de mistret, ogari, caini gonitori pentru iepuri, caini de aret, care se opreau (braquait) din miscare cand gaseau vanatul pentru a permite vanatorului sa elibereze soimul si caini de pasari « Chien doysel », care erau numiti Spaniel probabil din francezul « chien d’Espangol ». Denumirea de Spaniel si-o revendica actualmente mai multe rase dar cainii au avut o rigine comuna din care omul a specializat pe masura nevoiloe sale mai multe rase.
SPANIEL :
1. WATER SPANIELS : English Water Spaniel : rasa disparuta in prezent
2. LAND SPANIELS
a. SETTING SPANIELS : Seteri englezesti
b. SPRINGING SPANIELS : Springeri englezesti
i. LARGE : Springler Spaniel englezesc
ii. SMALL : Cocker Spaniel englezesc si Susex Spaniel
Se intelege ca in timp ce seterii se opreau si aretau vanatul, springerii (springer: saritor, exploziv, tasnitor) il starnesc din ascunzis si-l aduc in bataia soimului, sagetii si mai tarziu a pustii, pentru ca o data ucis sa-l aporteze catre vanator.