La Hulpe II

Asadar la cativa kilometri de Bruxelles gasim acesta splendoare de parc creeata de fiul chimistului Solvay, cel care a pus sa se planteze pe domeniu arbori exotici adusi din toate colturile lumii si a amenajat peluzele uriase, sistemul de lacuri si canale si restul dotarilor: ferma, gradina de legume, grajdurile de cai, garajele etc. Parcul este dominat de arbori uriasi, am numarat mai multe duzini de Sequoia Gigantea, cedri de Atlas, cedri de Liban, stejari uriasi, artari canadieni, copaci de Gingko biloba, stejari siberieni, carpeni si varietati exotice de fag si numeroase soiuri de conifere, rododendroni, ciresi japonezi si multi altii care au devenit adapostul a numeroase specii de pasari printre care corbii, ciocanitoarele si pasaretul mic (scatii, sticleti, cinteze, privighetori, mierle etc.), sunt la concurenta cu veveritele europene roscate. (Am sa va povestesc alta data despre veverite si destinul lor). Printre radacinile copacilor uriasi au vazut vizuini probabil de iepuri care abunda in toate parcurile belgiene. La prima mea vizita in capitala Europei am ramas uimit de numarul foarte mare de urechiati de toate culorile care treceau printre picioarele oamenilor in parcuri si chiar nu era scuar mai maricel care sa nu aiba iepurasul lui. Gazdele mi-au spus atunci o legenda urbana, cum ca obiceiul de a oferi copiilor iepurasi de Paste (Easter bunny) era urmat aproape de toti copiii de eliberarea soldaneilor in parcuri dupa ce trecea sarbatoarea. Realitatea este probabil alta, dar exista multi iepuri de padure, nu de camp cum sunt pe la noi, care traiesc in vizuina si care in absenta unor pradatori se inmultesc destul de mult.
Daca la asta adaugam prezenta ca peste tot de altfel in tarile Beneluxului a numeroase pasari de apa salbatice sau salbaticite, va imaginati de ce am tinut-o tot timpul pe Heidi in lesa.

Oricum experienta cu lebada din Woluwe a facut-o sa fie mai rezervata fata de aceste pasari. Nu acelsi lucru s-a intamplat cu veveritele, pe care nu le-a vazut pentru ca au trecut ca un fulger prin fata ei, dar iarba si viteza mare le-au facut invizibile, in schimb mirosul lasat in iarba a surescitat-o atat de tare, incat a tras de lesa s-o rupa. Desi pe domeniu erau cativa cai de rasa grea care mestecau iarba proaspata, marimea impresionanta a lor a facut-o pe catelusa noastra sa cicule pe langa ei in varful labutelor si sa nu se repeada furioasa ca un leu asupra lor, cum face atunci cand este in masina si vede cai. Drept rasplata a primit numeroase laude si doua bucatele de "Schmakos", mai nou preferate ei.

Calatoria unui catel in Europa: La Hulpe

Domeniul Solvay de la Hulpe situat in apropiere de Bruxelles are 227 ha de teren: paduri, lacuri, pajisti, peluze si gradini tematice, fiind inca din anii '60 inclus in patrimoniul Waloniei. Domeniul a fost atribuit in secolul XIX de catre regele Belgiei bancii "Societe Generale", care a vandut o parte din ea unui nobil local ce a construit un castel impozant in prima sumatate a secolului (1842). Dupa mai multi posesori domeniul si castelul au intrat in proprietatea lui Ernest Solvay, renumitul chimist belgian, inventatorul sodei si detinatorul si a altor patente pentru substante chimice folosite in industrie, de pe urma carora s-a imbogatit. Solvay a reamenajat castelul dupa planurile arhitectului Victor Horta. Mare filantrop si mecena, Solvay a infiintat din banii lui mai multe universitati in Belgia si a tinut mai multe conferinte de fizica la castelul de la Hulpe, la inceputul secolului XX, adunand la un loc fizicieni poate cele mai luminate minti ale lumii de atunci: Marie Curie, Albert Einstein, Max Plancke, Ernest Rutherford, Henri Poincare, Niels Bohr si multi altii.

Echipa de fizicieni de la Chateau de la Hulpe la intalnirea din 1911.