Tuesday 31 August 2010

Calatoria unui catel in Europa: vulcanii noroiosi de la Paclele Mari



In ultima zi de vara anuntata de meteorologi am dat o fuga pana la vulcanii noroiosi de la Berca din judetul Buzau. Dupa o plimbare cam obositoare pentru catel, pe care il batea soarele prin parbriz, am ajuns la Paclele Mari, zona unde sunt cei mai inalti vulcani noroiosi. in prezent sunt active 5 conuri prin care noroiul gri deschis iese la suprafata si se scurge domol pe pantele muntisorilor din noroi uscat. Peisajul pare de pe alta planeta, tot platoul este acoperit de un sol crapat ca o piele de elefant batran, prin care trec santuri adanci ca niste crevase ce cresc progresiv de la cativa centimetri la mai multi metri. toata zona este arida, pe ici pe colo mai la distanta rasar tufe prafuite de plante, unele chiar cu flori, care s-au adaptat la solul caustic si neprimitor. Una din aceste plante, GARDURARITA, care se dezvolta ca un tufis, este extrem de rara in Romania care este limita vestica a arealului ei ce incepe din Australia si Extremul orient asiatic. Se gaseste aproape exclusiv in Dobrogea unde este folosita la garduri vii datorita faptului ca dezvolta tepi, iar florile roz sunt mult cautate de albine in special la apusul soarelui cand probabil este secretat mai mult nectar, motive pentru care in zona este numita si Nghericica (miericica). Planta suporta bine seceta si praful si este foarte sensibila la uniditate. Denumirea ei stiintifica este Nitraria Schoberi, nume care sugereaza preferintele plantei pentru soluri sarate.
 
 O alta planta care creste in acest sol suprasaturat cu saruri minerale si argile este Obione verrucifera, o ruda a verzei pe care am intalnit-o si pe langa alte zone cu apa sarata, ba chiar pe Grinul Chituc, unde se bucura de sarurile minerale aduse de valurile marii alaturi de gardurarita.
Datorita acestor doua plante rare si a peisajului zona vulcanilor noroiosi este in prezenta rezervatie naturala.