Dupa ce a trecut Pastele si ne-am ghiftuit cu oua rosii, carne de miel si cozonac, am plecat mai departe spre Bruxelles luand de asta data calea autostrazilor si desi distanta era mult mai mare (1350 km) decat de la noi acasa pana in Ungaria (950 km), am facut mai putin timp, desi ne-am oprit de mai multe ori prin parcari, ca sa ude catelul pamantul tarii lui Strauss si pe cel al lui Wagner. De fiecare data cand opream, cam la 250-300 km Heidi era prima care cobora sa fac o tura printre tufisurile din parcare ca sa miroase locurile.
Despre Germania ce sa va spun, mi-ar place sa traiesc acolo si daca as fi om si daca as fi caine, caci pentru ambele specii exista respect si facilitati oferite de autoritatile publice. Aproape fiecare parc are zona rezervata pentru catei, dotata cu gropita de nisip, distribuitoare de pungi de adunat KK si cosuri de gunoi pentru resturile de tot felul. Mergi cu animalul in parcul de catei, ii dai drumul fara sa-ti fie frica ca-l ataca vreun caine boschetar sau ca ti-l umple de capuse, ca-l calca vreun proprietar de jeep-an sau ca-l otraveste familia de pensionari de la parterul blocului. Cainele se joaca liber si socializeaza cu alti caini, in timp ce tu citesti ziarul sau iti scrii pagina zilnica pe blog. Asa da viata de caine!
