Una din gravurile cele mai cunoscute ale lui Albrecht Durer este "Cavalerul, moartea si diavolul" (Ritter, Tod und Teufel). Impreuna cu "Sf Hieronimus" si "Melancolie" constituie opera de maturitate a gravorului din Nurmberg si sunt considerate cele mai frumoase gravuriin metal din toate timpurile. Imbracat in platosa, dar cu viziera ridicata, calare pe un cal semet, un cavaler medieval cu lancea in mana dreapta si fraiele calului in cea stanga trece pe langa Moartea care ii arata clepsidra sugerandu-i ca timpul fuge si ca-l asteapta in timp ce diavolul cu rat de porc si urechi de magar se tine dupa el. Interesant este cainele aflat sub cal la fel ca in monedele antice macedoniene care este un cocker ca al meu sau ca al vostru. Gravura are numeroase interpretari una din ele cea mai interesanta mi se pare cea a lui Radu Cernatescu din eseul "Cunoasterea Luciferica" pe care o reproduc partial:
"La o dimensiune iniţiatică trimit şi multe din deschiderile hermeneutice pe care Dürer, cu limbajul lui criptic, inconfundabil, le disimulează în operele sale. De exemplu, în a treia grăvură din aşa numitele Meisterstiche: Ritter, Tod und Teufel (1513), în colţul din stânga jos, deasupra semnăturii artistului apare anul executării gravurii, 1513, dar cu un misterios S pus înaintea numărului. Se ştie astăzi că, tratată în cheie numerologică, enigma conduce la anul 1313 prin substituirea literei S cu analogonul ei grecanic sigma şi cu valoarea lui numerică 200. Pusă în faţa unui număr mai mare, 200 se scade din 1513, rezultând 1313. Dürer încifra astfel anul oficial al sfârşitului templierilor, întreaga gravură Cavalerul, Moartea şi Diavolul comemorând în fapt cei 200 de ani scurşi de la moartea ultimului Mare Maestru templier, Jacques de Molay. Privind din acest unghi de vedere, vom înţelege şi pe cine figura „moartea“ cu coroană regală, cu necesara adnotare a lui Origene: „Satan îl controlează şi pe ultimul diavol: moartea“ (Contra Celsus 4, 92-93). În forma unui diavol cu coroană, moartea nu poate fi aici, în acest context templier, decât regele Philip le Bel, opresorul ordinului Cavalerilor Templieri, un ordin de la care se revendicau toate grupările iniţiatice crescute în mirajul unor secrete şi mistere transmise din timpuri străvechi. Printre aceşti demoni mali et miseri trece falnicul cavaler dürerian, pe care nici nici chiar moartea nu pare să îl poată opri din drum. Sugestiv, nu?"
